Hay una extensión de plantas con dedos de agua
Bébetela y mira
Las sayas de encaje de la leche cruda
Los gigantes subterráneos se han ahogado en el azul
Y los lagos bocas abiertas se han petrificado
Cuatro bueyes debajo de un árbol, desafiando la realidad
Se ponen de rodillas y se adornan los cuernos
Con flores de mandrágora
Pasa por las nubes la perfección del llanto
Y los corderillos maman en las ubres de la lluvia
El planeta del sueño se extiende por los campos
Por la onda del manantial corren los últimos reflejos
Como las últimas palabras lúcidas de un moribundo
Mientras tú embrujas, veo
Con los huesecillos ornamentales y fatales de
Nuestro amor.
Max Blecher (Botoșani, 1909-Roman, 1938)
Versión de Joaquín Garrigós
/
Pastorală
*
E’ntindere de plante cu degete de apă
Bea asta și privește
Jupele dantelate ale laptelui crud
Uriașii subpământului s’au înecat cu azur
Și lacurile guri deschise rămas-au încremeni
Patru boi sub un copac, sfidând realitatea
Îngenunche și’și împodobesc coarnele
Cu flori de mătrăgună
Trece prin nori perfecțiunea plânsului
Și mieii tineri sug țâțele ploii
Planeta somnului se așterne peste câmpuri
Pe unda isvorului curg ultimele reflexe
Ca ultimele cuvinte lucide ale unui muribund
În timp ce tu vrăjitorești, văd
Cu osicioarele ornamentale și fatale ale
Iubirii noastre.
No hay comentarios.:
Publicar un comentario