adela greceanu / la provinciana

Carezco por completo del talento de ser mujer.

Soy una provinciana en cuestión de amor.

Uso casi siempre las palabras de otros

cuando me toca hablar.

Soy una provinciana en cuestión de lenguaje.

Suelo preferir quedarme en mi estudio de 18 m² y

mirar por la ventana desde el octavo piso.

Menos mal que no me obligan a contar lo que veo y

pienso.

Si alguien me mirara desde atrás,

vería una espalda de mujer o de niña,

y una cola de cabello castaño colgado sobre ella.

Pasan por la callejuela que separa mi bloque del cementerio,

de pronto cuatro, cinco, seis ciclistas.

Velocidad. Sol.

Siete, ocho.

Los castaños florecen en el cementerio.

La provinciana que soy lo ve todo,

pero no hay nadie que la mire desde atrás,

ahí, con su espalda de mujer o de niña,

inmóvil.

***

Adela Greceanu (Sibiu, 1975)

Versión de Catalina Iliescu

Emma Gunst

/

PROVINCIALA

Îmi lipsește cu desăvîrșire talentul de a fi femeie.

Sînt o provincială vizavi de dragoste.

Folosesc mai mereu cuvintele altora

cînd trebuie să vorbesc.

Sînt o provincială vizavi de limbaj.

De obicei prefer să stau în garsoniera mea de 18 mp și

să mă uit pe geam de la etajul opt.

E bine că nu sînt nevoită să spun ce văd și

ce gîndesc.

Dacă m-ar privi cineva din spate,

ar vedea o spinare de femeie sau de fetiță,

pe care atîrnă o coamă de păr brun.

Pe străduța care desparte blocul de cimitir,

trec dintr-o dată patru, cinci, șase oameni pe biciclete.

Viteză. Soare.

Șapte, opt.

În cimitir au înflorit castanii.

Provinciala de mine vede toate astea,

dar nu-i nimeni să o privească din spate,

cum stă acolo, cu spinarea ei de femeie sau de fetiță,

nemișcată.